Cutremurul din Italia a bulversat satul acela adapostit de muntii Romaniei. Nu era casa pierduta in peisajul feeric, cu fata ascunsa de plopi, salcami sau salcii pletoase sa nu fie indoliata, sa nu aiba pe cineva acolo, departe unde se intamplase nenorocirea. Peste 20 de familii erau afectate: pierdusera un copil, un frate, un sot sau tata, aveau pe cineva de adus acasa in sicriu. Mergeau plangand unul la celalalt, se consolau si incurajau reciproc, dar mai mult decat atat trebuia sa treaca la actiune, fiindca era inca vara, iar trupurile neinsufletite ale celor dragi ar fi intrat in descompunere.
Sa realizeze pe cont propriu repatriere decedati italia era prea mult. Maicutele batrane nici nu iesisera vreodata din satul acela uitat de lume, cei tineri nu stiau limbi straine, fiindca lucrau la padure, erau oieri sau agricultori, dar inima le era la fel de curata ca izvoarele ce curgeau din muntii lor.
De fapt nici nu ar fi stiut cu ce sa inceapa. Erau constienti ca formalitatile ii depaseau, plus ca nu cunosteau legislatia privind repatrierile si ar fi trebuit sa alerge si dupa cumparaturi: sicriu, haine, trusoul mortului pentru lumea de dincolo…
-Sa ne ajute cineva sa ne aducem mortii acasa, strigau ei indurerati catre cer!
Un grup de studenti popositi pe plaiurile lor edenice a fost raspunsul providential la ruga lor.
Asa au aflat de firma numarul 1 din Romania care se ocupa de tot ce trebuie ca oamenii decedati dincolo de hotare sa se odihneasca in pamantul tarii lor. Flota firmei s-a pus in miscare, dupa ce contractele au fost semnate si personalul a indeplinit punctual dorintele apartinatorilor:
-Fata mea era atat de frumoasa, cum rar s-a mai vazut fata ca ea in lume! Am aflat ca a fost acoperita de pietrele zidului inalt al casei care s-a pravalit peste ea. Saracuta, cred ca are chipul desfigurat. As dori sa i se reface o parte din frumusete, sa fie imbracata mireasa si sa mi-o aduceti acasa cu masina alba. Destul voi purta doliu toata viata, sa-mi imaginez ca ma duc la cununia ei, nu la nunta!
Sotia unui barbat care lucra in constructii si se afla pe schela in timpul seismului a dorit, in afara de sicriul metalic obligatoriu repatrierilor din spatiul european, unul din lemn de fag pentru sotul ei, fiindca obisnuia sa guste primavara frunza cruda si acrisoara din acest copac si avea fagul sau favorit la umbra caruia mancau impreuna uneori.
A fost multa jale in satul acela de la margine de lume, cand flota funerara a adus pe cei dragi acasa, dar si mai rau ar fi fost daca supravietuitorii nu ar fi putut sa-si indeplineasca responsabilitatile fata de cei plecati sa le ofere lor o lume mai buna.
Tineti minte! In caz de crime, de morti violente, de accidente sau de morti naturale, aveti un ajutor de nadejde! Nu trebuie sa calatoriti in tara in care persoana draga si apropiata si-a gasit sfarsitul, serviciile de pompe funebre fac totul pentru dumneavoastra, iar tarifele sunt cat se poate de decente.