Parfum arabesc – o familie de arome, al cărei caracter este determinat de notele grupului estic: chihlimbar balsamic, piper, cuișoare, condiment, labdanum, vanilie, tămâie, benzoin, iasomie, civetin, castoreum, lemn de santal, tolu și balsamuri peruviene etc. Strict vorbind, parfumul arăbesc este un grup mare și destul de divers de compoziții de parfumuri, unite, mai degrabă, pe baza efectului general pe care îl au asupra publicului, deoarece literalmente orice parfum, inclusiv gourmet și chiar verde, poate fi oriental. În consecință, există o serie de caracteristici comune care pot deveni un indicator al unui parfum aparținând aceleiași familii.

În oriental, parfumul este moale, condiment, dulceață, adesea astfel de arome pot fi numite calde, învăluitoare. De fapt, categoria și-a luat numele din tradiția parfumurilor din Orientul Mijlociu, unde timp de secole aromele strălucitoare, bogate, cu mai multe straturi, bazate pe flori, condimente, rășini, balsamuri, lemn nu s-au demodat. Parfumeria cu bază alcoolică este interzisă în țările din Orientul Mijlociu și, prin urmare, parfumurile sunt oferite spre vânzare pe piața internă sub formă de uleiuri (adesea acestea sunt mukhala și bakhuri tradiționale). Cu toate acestea, parfumeria orientală a intrat ferm și în moda europeană.

Note arăbești – istoria și trăsăturile familiei orientale

Începutul secolului al XX-lea, și anume anii ’20, este considerat a fi momentul nașterii și începutul dezvoltării familiei de parfumuri arăbești. Deși, de fapt, parfumul arăbesc, în ceea ce privește totalitatea caracteristicilor și a identificatorilor de note, este cel mai vechi gen din lume. Rășinile, condimentele și lemnul prețios, aprinse pe altare, au fost aduse mai întâi ca ofrande ritualice zeităților Egiptului antic în 4000 î.Hr., și abia apoi au început să facă amestecuri parfumate pentru ungerea idolilor, preoților și conducătorilor. Unul dintre cele mai importante și antice ritualuri religioase – crismarea – nu este altceva decât utilizarea parfumurilor ca instrumente ceremoniale.

Note de smirnă și tămâie

În confesiunea creștină, smirna este o tămâie creată din ingrediente cunoscute din Biblie. În Biblie, pentru prima dată, cartea Exodului relatează: „Și Domnul i-a spus lui Moise: Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare; cinci sute de sicli de casia, după siclul sfântului locaş, şi un hin de untdelemn de măslin. Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă.” Astfel, dacă în istoria modernă primii parfumieri erau gloveri și, eventual, farmaciști, atunci primii parfumieri din lume au fost preoți.

Un nou val de interes pentru parfumuri arăbești a apărut abia la începutul secolului XXI, odată cu dezvoltarea așa-numitei parfumerii de nișă, care era deja multiculturală la acea vreme. Din ce în ce mai multe mărci s-au inspirat din tradiția parfumeriei arăbești, chiar și celebra „febră Oud” a venit din Orientul Mijlociu și a oferit lumii o mulțime de parfumuri lemnoase-orientale. Unul dintre cei mai proeminenți artiști orientali de parfum arăbesc este Serge Lutens, care a creat parfumuri luminoase, caracteristice și dramatice sub propria sa marcă Serge Lutens din 1992.